EXCLUSIV: Radu Petrus antrenorul anului in voleiul universitar american

2
Posted July 23, 2014 by Lucian Popa in Volei

fotoRomânul Radu Petruș, originar din Sălaj, dar care s-a făcut remarcat în Oradea unde a antrenat echipele de volei masculin de la LPS Bihorul şi Nando Oradea, a fost desemnat antrenorul anului în campionatul universitar de volei masculin din SUA, după ce echipa unei universități din New York pe care o conduce a avut un ultim sezon “istoric”, cel mai bun din ultimii 30 de ani, câștigând titlul la nivel regional și avansând până în semifinalele diviziei a III-a universitare la nivel național.

De opt ani antrenorul echipei New Palt a Universității Suny (State University of New York), românul a fost ales ca “antrenor al anului” în divizia a III-a a campionatului universitar de către Asociația Antrenorilor de Volei din America , doi dintre voleibaliștii din echipa sa, Tim Ferriter și Christian Smith, fiind selecționați în prima echipă a campionatului.
“De opt ani antrenez echipa de băieți de la Universitatea Suny din New York, iar patru ani înainte am fost antrenor secund la Long Island University, la fete. Cele mai bune rezultate le-am avut anul acesta, când am câștigat conferința, altfel spus campionatul din regiunea noastră, care e una dintre cele mai bune din Statele Unite. Mai apoi, am ajuns până în semifinale la competiția națională, ce include întreaga Americă. Am fost desemnat antrenorul anului nu doar în conferința noastră, ci pe toată Divizia a III-a din Statele Unite”, a declarat Radu Petruș.
Antrenorul român care a fost promotorul beach-volley-ului în municipiul Oradea, a explicat că în America nu există un campionat profesionist de volei masculin, ci doar un campionat universitar cu trei divizii. Diferența între diviziile I, II și III nu e una de valoare, ci e legată de bursele pe care le pot primi sportivii. În prima divizie opt voleibaliști dintr-o echipă pot primi burse sportive, în divizia a II-a se acordă patru burse la o echipă iar în divizia a III-a nu se pot acorda burse. Voleibaliștii au vârste cuprinse între 18 și 22 de ani.
Originar din localitatea Hida, județul Sălaj, Radu Petruș a ajuns în SUA grație Loteriei Vizelor. Volei a jucat pentru prima dată la liceul agricol din Șimleu Silvaniei, de unde a ajuns la echipa de volei a orașului, iar mai târziu la o echipă din Oradea. A antrenat pentru prima dată o echipă de volei masculin din Ștei, fiind totodată printre cei care au organizat pentru prima dată, acum aproape 20 de ani, primele cinci turnee de beach-volley la Oradea.
Practic necunoscut în SUA ca antrenor de volei, Radu Petruș a pornit acum 12 ani “de la zero”, mai întâi ca voluntar la o echipă universitară de fete.
“Eu cred că dacă vrei ceva, poți. Am început ca voluntar, acum 12 ani. Nu te ia nimeni direct antrenor, ci trebuie să începi de unde poți, de unde ți se oferă oportunitatea. Nu contează că e volei sau altă meserie, începi de jos, de unde ți se permite și apoi dovedești că ești bun. Am început ca voluntar, trei luni, la o echipă de fete, după care am fost angajat antrenor secund și mai apoi am aplicat la funcția de antrenor principal la universitatea din New York. Pe măsură ce îți faci o carte de vizită poți aplica pentru posturi mai bune. Nu poți ajunge peste noapte printre cei mai buni. Trebuie perseverență. La început te bate toată lumea. Sigur vei avea eșecuri, dar nu poți fi campion din primul an. Totul e să fii serios și să încerci să faci cât mai mult pentru jucători, că încerci să combini utilul cu plăcutul. Antrenorul poate să impună un statut de bună educație pentru că, la o adică, nu e numai volei”, afirmă acesta.
Deși plecat din România, Radu Petruș urmărește voleiul din țara noastră, în special cele două echipe masculine din primul eșalon, din Zalău și Șimleu Silvaniei. Chiar dacă în SUA nu există un campionat profesionist, antrenorul crede că România ar putea urma exemplul americanilor în ceea ce privește modul de promovare și formare a jucătorilor de la echipele de juniori și tineret, în condițiile în care în campionatul intern se pune mai mare accent pe jucători aduși din străinătate, decât pe talentele locale. Concret, în cazul vicecampioanei ACS Volei Municipal Zalău, Petruș crede că ar fi recomandat să existe și echipă de divizia B, unde să fie rodate tinerele talente.
“Părerea mea e că la Zalău ar trebui să fie o echipă de divizia B, care să facă legătură între juniori și echipa mare. Nu știu cât ar costa, dar ar merita pentru că e bine ca juniorii să joace cel puțin un an în divizia B, să poată fi promovați la echipa mare, pentru că altfel nu au nicio șansă. Zalăul are o echipă din primele patru la nivel național și e foarte greu să iei un junior să îl pui să joace într-o echipă ce iese pe locul doi în campionat. Le trebuie experiență și cel mai bun antrenament e jocul. Pot să se antreneze de dimineața până seara în sală, dacă nu au un adversar în față. Nu poți simula la antrenamente un meci cu arbitri, cu un adversar care vine de fiecare dată cu ceva nou. Aici e diferența între SUA și România. În trei luni de zile echipa mea joacă peste 30 de meciuri. Unele nu contează pentru campionat, nu sunt oficiale, ci doar pentru pregătire. În campionat sunt doar 10 echipe, dar noi jucăm și alte meciuri. Antrenorul face programul meciurilor. Eu sun ceilalți antrenori și programez meciuri cu echipe de valoarea noastră sau mai bune, pentru a evolua și noi. În România aceste meciuri amicale lipsesc. La juniori ar trebui să se facă turnee amicale în care să se joace de dimineața până seara. Copiii sunt capabili să joace patru-cinci meciuri într-o zi, le place și nu obosesc la fel ca cei mari. Asta fac și alte țări din Europa. Dacă dai un ban pe deplasare atunci copiii joacă de dimineața până seara. În România juniorii merg și joacă un singur meci, se aleargă după rezultate, joacă doar șase voleibaliști iar ceilalți fac doar o excursie. Pe când dacă ai avea un turneu de o zi, fiecare ar avea șansa să joace”, a adăugat sursa citată.
Deși apreciat în SUA, Radu Petruș și-ar dori să revină în voleiul românesc, precizând că nu ar refuza o ofertă de la un club din România.
“Până la urmă tot în România voi ajunge, pentru că voleiul e pentru mine ca un virus, ca un microb. Depinde însă unde și cum. Dacă ar veni antrenor, aș promova și tinerii”, a conchis antrenorul.
agerpres.ro


Despre autor

Lucian Popa

Lucian Popa este proprietarul cotidianului online Arena Bihoreana, avand o bogata experienta ca si corespodent sportiv.

  1.  
    Florin

    Bravo, profesore!!!!!




  2.  
    Sorin

    Felicitari domn, profesor.





Adauga un comentariu


(obligatoriu)