DE NELU SFERLEA
Campionatul Mondial de handbal masculin care are loc in aceste zile in Germania și Danemerca. Acolo unde Roamania nu a maireusit sa ajungă de opt ani, lucru care numește o surpriza deși, in palmares, ne bucurăm de trei titluri. Pentru cel care are posibilitatea de a urmări evoluțiile naționalei României și a celor prezente la întrecerile mondialelor nu poate sa nu fie șocat de diferența imensa dintre ele. Și nu m-a refer la Franta, Germania sau Danemarca, da și la echipe precum Egipt, Tunisia și, mai ales, Brazilia.
Handbalul românesc masculin trăiește din aminitiri. Doar sporadic mai obținem câte un rezultat in fata unor echipe europene, dar nici o calificare la turneele finale. Lipsa bazei de selecție, slaba preagatire a antrenorilor romani nu dau nici o șansa dezvoltării acestui sport. Vremurile in care dădeam golgeterii mondialelor pri, Gruia, Birtalan sau Stanga nu vor mai reveni.
Cel care și-a dat seama ca o problema a handbalului românesc este slaba calificare a antrenorilora fost Cristian Gatu care a organizat consfătuiri cu antrenori de la toate nivelurile la care a invitat specialiști europeni din domeniu. Surpriza fost ca marea majoritate a antrenorilor nu s-au prezentat considerând, probabil, ca nu mai au ce învață. Si asta in situația in care suntem umiliți de echipe precum Israel, nemaivorbind de țările nordice sau ex-iugoslave.
Drept dovada ca acest sport este in plină dezvoltare pe plan mondial este și ultima surpriza oferită de Brazilia care a învins Croația, echipa care pornea cu șanse mari la un loc pe podium înaintea acestui eșec.
Și asta in timp ce noua nu ne-a rămas decât sa savurăm in fata televizorului o noua ediție a CM care oferă unul dintre cele mai spectaculoase ediții, cu sali arhipline (am încercat sa obțin un bilet la meciurile din Koln, dar fără nici un rezultat) și cu surprize care încă nu s-au epuizat.
About Author
