www.sptfm.ro
La 33 de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în fața Barcelonei, Helmuth Duckadam (foto cu mingea în brate) a vorbit în exclusivitate la Sport Total FM, despre carieră, despre viața sa, dar și despre regretele pe care le are după ce a reușit cea mai importantă performanță din fotbalul românesc, alături de Steaua București.
„Toți îmi spun „Hai, spune-ne ceva ce nu ne-ai spus”. E foarte greu. După 33 de ani, te mai și repeți. Pot să spun că mâine pentru mine este o zi specială. Mă voi întâlni cu președintele Consiliului European, Donald Tusk, care vrea să mă cunoască personal. Pentru mine este o onoare. Am parte de surprize foarte drăguțe. În comuna mea natală, este un fan club Steaua și an de an cei de acolo sărbătoresc. A trecut o viață de om, 33 de ani, foarte mult. Șansa mea a fost că acel anevrism pe care l-am avut la mână nu a fost descoperit înainte de finala de la Sevilla, pentru că probabil că viața mea ar fi fost cu totul alta. Așa, las ceva în urmă. Mă mândresc că am lucrat 7 ani în Poliția de Frontieră. Singurul meu gând acolo a fost să îmi păstrez numele curat, pentru că e singura avere pe care o am”, a spus Duckadam.
Armata cea nerecunoscătoare
Deși a fost invitat la festivitatea organizată de către Clubul Sportiv al Armatei cu ocazia celor 33 de ani de la finala de la Sevilla, fostul mare portar al Stelei a declinat invitația și a dezvăluit care este cea mai mare dezamăgire a lui legată de Armată. Helmuth Duckadam a mărturisit că nu voia bunuri materiale, ci doar recunoștință din partea celor pentru care a făcut performanță.
„În primul rând, este o dezamăgire, pentru că am fost tratat cum am fost tratat de către Armată. În 33 de ani, eu nu am primit un telefon de la cineva din Armată când eram pe patul de spital. Un telefon, nu aveam nevoie de bani sau altceva. Cu toate astea, acum șase ani când m-am operat, am primit o scrisoare oficială de la președintele Barcelonei în acea perioadă, care mi-a dorit însănătoșire grabnică. Dacă și cei de la Barcelona, care au suferit cea mai mare înfrângere din istorie și și-o aduc aminte și acum, au avut acea putere și acel fairplay să trimită o scrisoare, iar din partea Armatei, nici măcar un telefon… atunci dezamăgirea este foarte mare. În primă fază, când Tudorel Stoica m-a sunat și mi-a zis că organizăm p masă la un local, am spus că vin și eu cu cea mai mare plăcere. După două zile, mi-a spus că ministerul vrea să organizeze la Casa Armatei, să ne dea niște plachete și am zis nu, pentru că am fost păcălit de vreo două ori când am participat la asemenea evenimente care au fost doar de imagine înaintea unor alegeri. Am zis că nu mai fac asemenea greșeală”, a dezvăluit Duckadam.
Mediator între CSA și FCSB
Deși lucrează acum pentru FCSB, Helmuth Duckadam a mărturisit că CSA este clubul pentru care a jucat și nu poartă pică nimănui, ci a încercat să rămână în relații bune cu toată lumea și chiar să medieze conflictele dintre cele două părți.
„Eu nu am nimic cu CSA, unde practic am activat de-a lungul timpului sau în acea perioadă. Nu am nimic cu colegii mei, îmi pare rău că nu ne-am întâlnit. Sunt convins că unii sunt supărați, dar asta e situația. Eu rămân prieten cu Marius Lăcătuș și îi doresc baftă în tot ceea ce face, dar nu mă pot asocia cu Armata. Nu pot să trec peste faptul că am fost dat afară din Armată pe ușa din dos în momentul în are nu am mai putut să joc fotbal.
Un regret există că nu am fost uniți. Întotdeauna am invidiat generația „Craiova Maxima”. Probabil că fiecare are partea lui de vină. Eu totuși spun că timpul le va rezolva pe toate și sper că la 35 de ani, o cifră semnificativă, să ne revedem undeva, dar nu la Casa Armatei sau în cadrul unui eveniment organizat de către Ministerul Apărării. Nu pot să trec peste, dezamăgirea a fost mult prea mare. Nu are legătură cu situația dintre cele două echipe, dimpotrivă. Eu am vrut să mediez aceste probleme care s-au ivit. Am încercat și pe vremea când Victor Ponta era prim-ministru, și pe vremea domnului Cioloș, când am participat la Casa Armatei tocmai în ideea de a pune măcar la masă părțile pentru a discuta. Se pare că nimeni nu a vrut să încerce măcar o rezolvare a acestei probleme. E păcat, pentru că oriunde mergi în Europa și întrebi, FCSB-ul este cunoscută drept Steaua”, a mai spus fosta mare glorie a Stelei.
„Când mai câștigăm și noi campionatul?”
Chiar și după 33 de ani de la marea și unica performanță, Helmuth Duckadam este încă oprit pe stradă pentru poze și întrebat cum a reușit să apere acele penalty-uri la Sevilla. Nu scapă nici de înțepăturile suporterilor FCSB.
„Acum trec printr-o perioadă mai grea. Toată lumea mă întreabă când mai câștigăm și noi campionatul și mi-e foarte greu să dau un răspuns că mă întreabă de vreo trei ani. Satisfacția rămâne. Și dacă plec în străinătate, și dacă merg în magazin să iau o pâine, lumea vrea să facă o poză, indiferent că sunt susținători ai echipei Dinamo sau ai Rapidului. Deci performanța aia cred că trece peste toate orgoliile. Van der Sar mi-a zis „Și eu am apărat câte un penalty și știu cât m-am bucurat, dar cum te bucuri când aperi patru? Nu pot să îmi explic”. Din păcate, toată lumea își dă seama că această performanță nu se mai poate egala, cel puțin cât trăim noi. Ai acea satisfacție că oamenii din străinătate apreciază poate chiar mai mult decât o facem noi și dau mai multă importanță câștigării Cupei Campionilor din 86”, a povestit Helmuth Duckadam.
Scrie o carte
Ajuns la vârsta de 60 de ani, Helmuth Duckadam este hotărât să pună pe hârtie toate întâmplările din carieră și toate „picanteriile” din vestiarul echipei Steaua București. A fost convins de către fostul portar Rinat Dasaev și s-a apucat deja de treabă.
„Poate peste vreo doi ani voi scoate și eu o carte. O să găsiți toate întâmplările acolo. Am fost foarte hotărât și entuziast acum vreo doi ani, aveam 180 de pagini. Am fost la lansarea cărții Mariei Olaru și am văzut acele declarații care mi-au lăsat un gust amar și am vrut să renunț. Am vrut să rup foile, dar din fericire soția nu m-a lăsat. Anul ăsta m-am apucat din nou. Am ajuns abia în anul 1986 și de atunci s-au mai întâmplat foarte multe. M-am întâlnit la Bătălia Portarilor cu Rinat Dasaev și îi povesteam că vreau să scriu o carte. Mi-a spus: „Fii atent! Scrie, dar scrie ce s-a întâmplat în jurul fotbalului, în jurul echipei. Eu am scris două cărți și acum îmi pare rău că a fost prea multă statistică”. Și m-am hotărât să scriu chiar ce nu se cunoaște. Am zis că avem și o vârstă rezonabilă și chiar dacă o să fie câteva fragmente mai delicate, cred că unele soții îmi vor ierta anumite afirmații. Trebuie să îți asumi la un moment dat, dacă vrei să scrii. Se știe doar ce a fost la suprafață, probabil doar 20%, nu se știu dedesubturile”, a spus Helmuth Duckadam, în cadrul emisiunii „Fluier final”.
About Author
