De ani de zile nu mai mai trăit atât de intens un meci de handbal. Pentru că am jucat împotriva Ungariei, o rivală de viață. Pentru că am jucat cu inima, pentru că ne-am făcut în cele din urmă treaba.
România a câștigat 28-27 cu Ungaria și se califică fantastic în extremis în grupele principale. O performanță instorică cu patru jucătoare debutante, ultima venită cu o oră înainte de decolare. Cineva acolo sus ne iubește, scria un prieten. Și mare dreptate avea.
Din nou Cristina Neagu a fost imprerială, nu a ratat nicio lovitură de la șapte metri, iar româncele au prins o încredere crescută. Vor juca în grupele principale cu Rusia, Suedia și Japonia. Duminică de la ora 11,00 cu Rusia. Dar ce mai contează, rămânem în plutonul fruntaș la nivel mondial, cu un sport care ne face mândri.
Într-un an 2019 modest în sport, într-o țară în care nu se face absolut nimic pentru sportul de perfromanță sau de masă și în condițiile în care amatorismul este la el acasă când vorbim de o echipă din Cupele Europene suspendată pe termen nelimitat, vine și un pic de soare. Vine soarele din țara soarelui răsare, iar de acest aspect trebuie să ne bucurăm. Cuvintele sunt de prisos, avem o naținală cu o mentalitate de îmvingător, avme o CRISTINA NEAGU pe care ar trebui să o clonăm, într-un număr nelimitat. Ce ministru, ce președinte de Federație despre ce vorbim. Vorbim de o valoare individuală la niovel mondial, de care ar trebui să fim cu toții mândri că suntem contemporani cu ea. Este zeul handbalului feminin românesc, iar o statuie în fiecare sală de handbal din România sauun tablou ar fi mult prea puțin pentru ceea ce a făcut ea în handbalul nostru…
About Author
