30 ministrii la sport de la Revolutie

30 ministrii la sport de la Revolutie

De Ionel Pană

Miercuri 5 februarie a căzut și Guvernul Orban – opoziția l-ampins pe scări, dar pe la colțuri se spune că și-a pus singur piedică, nu știm exact, mai ales că politica este curvă, cum se spune în popor, iar noi nu ne ocupăm de prostituție. Exact din momentul în care s-a citit rezultatul moțiunii de cenzură, în casă la mine a-nceput dezastrul – soacra mea striga la mine că uite liberalii mei, că voi ăștia cu vederi largi, că haștagul ne-a luat mințile, și câte și mai câte. Mai și râdea, uneori, dar așa, în batjocură. Între timp, soția s-a alăturat corului de vânători și mă-ntreba din priviri de progres, de Mandolină, de guvernul care a muncit doar trei luni… Iar eu plângeam, fără lacrimi, firește, că de 30 de ani tot sunt trist, când mă uit la sportul româneasc unde a ajuns, din pricina acestor miniștri sezonieri, puși în funcție doar pe criterii politice.

După 30 de ani, criza morală din sport a atins cerul…

Statistica spune că în 30 de ani de la Revoluție am avut 30 de miniștri ai Sportului – cel mai lung mandat a fost al lui Alexandru Mironov, din august 1993 și până decembrie 1996, iar cel mai scurt este al lui Ionuț Stroe, de numai trei luni(4 noiembrie 2019 – 5 februarie 2020). Această joacă de-a miniștri a adus sportul la stadiul falimentar de astăzi, la o criză morală de nemaiîntâlnit, în toată istoria României – a scăzut nivelul de pregătire al antrenorilor, managerii n-au școală și sunt făcuți la apelul bocancilor, cum se zice, în federații sunt oameni care încalcă toate regulamentele și se gândesc doar la buzunarul propriu, iar în Ministerul Sportului se vorbește mai mult despre inginerii financiare și mai puțin despre realizarea angajamentelor, despre controale financiare și atingerea țintelor propuse.

Alexandru Mironov, ministrul cu mandatul cel mai lung
Și dacă vreți și exemple, iată-le, vi le-am mai prezentat, însă cine trebuia să țină cont de ele n-a făcut-o: la Atletism, de ani de zile se cheltuie bani mulți și la orice competiție internațională, Europene, Mondiale sau Olimpiadă, delegația atleților este cea mai stufoasă, dar numai atât, că performanțele lipsesc. Mergem la Box, nu, mai bine nu, pentru că nu avem despre cine vorbi. Atunci la Kaiac canoe, da, aici avem oameni pricepuți care știu să distribuie banii în stânga și-n dreapta, ba chiar și pe Meldonium, un drog cu care s-a prăfuit și marea jucătoare de tenis Maria Sharapova. Loturile de băieți și fete au cheltuit bani cu grămada, în stagiul olimpic 2013-2016, dar cu o lună înainte de Olimpiada de la Rio, din 2016, au fost prinse dopate și plecarea a fost anulată. Dar unde-s banii, cine decontează, cum facem recuperarea? Așa și la gimnastică, de două cicluri olimpice se pompează bani în loturile olimpice, dar rezultatele sunt minime, doar câte-un sportiv calificat la Olimpiadă, dar nicio demisie, nicio explicație coerentă. A, da, a fost demisia președintei Andrea Răducan, o fostă campioană care a recunoscut că nu s-a putut înțelege cu antrenorii, cu membrii Consiliului Director, nici măcar cu fostele ei colege Simona Amânar și Gina Gogean. Și dacă mai adug și halterele, unde an de an sunt prinși sportivi dopați, ba chiar rușinea este și mai mare că li se retrag și medaliile câștigate, avem o imagine apocaliptică a fenomenului sportiv românesc.

Am avut 30 de miniștri, în 30 de ani!

Și cine să fie de vină, oare? Păi ca să aflăm răspunsul, să ne-ntoarcem la mandatele celor 30 de miniștri, care au durat de la trei luni, până la trei ani – ce să faci într-un timp atât de scurt? Nici dacă ai vrea să implementezi un program, n-ai putea. Și uite-așa, miniștrii nostru de sport se gândesc cum să beneficieze și ei de ceva avantaje, pentru că știu că nu vor avea zile multe pe fotoliul din piele! Cei mai mulți dintre miniștri au fost politicieni, dar printre ei s-au strecurat și personalități ale sportului, procurori, ba chiar și o persoană, Constantin Diaconu, despre care nici măcar internetul nu știe din ce domeniu vine! Dar, culmea, cele mai proaste mandate le-au avut cei care au avut o cariera în sport, Octavian Bellu, în primul rând, apoi Octavian Morariu, Carmen Tocală, Elisabeta Lipă și Gabriela Szabo – miniștrii amintiți au trecut ca gâsca prin apă, adică n-au lăsat nimic în urmă, nu se leagă nimic de numele lor. Și apropo de legat, să spunem că un ministru a plecat cu cătușe din Vasile Conta (unde se află sediul MTS), vorbim de Monica Iacob Ridzi, care a-nfudat pușcărie, pentru ceva afaceri necurate la Tineret.

Ionuț Stroe a surprins – este singurul după care regretăm!

Și să revenim în prezent, pentru că actualul ministru Ionuț Stroe, care nu va mai fi, pentru că pleacă acasă, împreună cu cârdul de miniștri numiți de Orban, a reușit, spre surprinderea tuturor, să se împlice în două probleme esențiale, de care n-a îndrăznit nimeni să se apropie – vorbim de discutarea cu mai multă responsabilitate a bugetelor alocate federațiilor, dar și de propunerea ca toate indemnizațiile onorifice, pe care Ministerul le acordă, să fie reanalizate, Stroe fiind la curent cu faptul că multe dosare au fost aprobate, în ciuda faptului că nu îndeplineau toate criteriile. Și totul a pornit de la faptul că fosta șefă a Agenției Naționale Antidoping, Grațiela Vâjâială, ia și acum indemnizație de merit, în ciuda faptului că Agenția Mondială a descoperit că Vâjâială a falsificat niște probe ale sportivilor români. Mi-a plăcut abordarea lui Stroe și o consider corectă – cine trișează în sport, nu merită indemnizații de merit, mi se pare normal!

Dar, gata, Ionuț Stroe e pe ducă, până vine altul subiectul se uită și iarăși vor mai trece 30 de ani, până când cineva se va ocupa și de fraudele din sportul românesc…

Distribuie articolul: