Maria Olaru, un exemplu de sportiv și totodată de mamă

Maria Olaru, un exemplu de sportiv și totodată de mamă

Au trecut 20 de ani de când Maria Olaru s-a retras din gimnastică. A avut la dispoziție 10 ani, mai exact din 1990 și până în 2000, ca să ajungă de la statutul de tânără speranță la cel de campioană mondială și olimpică. Acum, o nouă poveste prinde contur în viața ei. Rolul de mamă.

Ce faci în această perioadă?
Sunt foarte ocupată cu băiatul meu, Mihai. Nu m-am plictisit deloc. Este o plăcere să fii mamă, iar el este în centrul atenției. Este un copil minunat, un dar al vieții și mă bucur de fiecare clipă petrecută alături de el.

Cum este să fii mamă?
Doar o mamă poate să spună acest lucru. Îmi place să vorbesc mult cu el și să găsesc cea mai potrivită formulă de a-i explica totul. Atunci când greșește sau face prostii, nu îi spun că este un copil rău sau că m-a dezamăgit. Mi se pare că formula potrivită este că ”a fost mai puțin cuminte”.

”Eu trebuie să fiu mama pentru el, nu campioana”

Copiii au pretenții, trebuie să te consulți cu ei, să îi convingi să facă anumite lucruri, nu să îi obligi, iar eu asta încerc să fac de fiecare dată. Încerc să fiu un exemplu bun de părinte. Eu trebuie să fiu mama pentru el, nu campioana.

”Mihai este universul meu – Sunt o mamă fericită ”

Mihai este universul meu. Este un copil superb. Mă face fericită în fiecare dimineață, ne drăgălim, stăm împreună, apoi negociem ce facem. Încerc să îi ofer tot ceea ce este necesar pentru a crește corect.

MARIA OLARU (foto) – CAMPIOANĂ ABSOLUTĂ LA TIANJIN

Mihai știe că mama lui este una dintre cele mai valoroase gimnaste din România?
A început să conștientizeze. Ne-am uitat împreună la exercițiile mele de la Tianjin – 1999 și de la Sydney – 2000 și a exclamat: ”Vai, schema asta a fost grea! Eu nu aș putea să fac așa ceva!” Este cel mai drăguț fan al meu, mai ales că are modul lui de a mă alinta. Îmi spune: ”Mama este campioana mea, este absoluta mea!”

Maria Olaru – Apogeul Carierei
1998 – Medalie de aur / Echipe (Campionatul European – St. Petersburg)
1998 – Medalie de argint / Sărituri (Campionatul European – St. Petersburg)
1999 – Medalie de aur / Echipe (Campionatul Mondial – Tianjin)
1999 – Medalie de aur / Individual Compus (Campionatul Mondial – Tianjin)
1999 – Medalie de bronz / Sărituri (Campionatul Mondial – Tianjin)
2000 – Medalie de aur / Echipe ( Jocurile Olimpice – Sydney)
2000 – Medalie de argint / Sărituri ( Jocurile Olimpice – Sydney)
2000 – Medalie de bronz / Echipe (Campionatul European – Paris)

Care competiție îți este mai dragă?
Campionatul Mondial de la Tianjin din 1999. Acolo am conștientizat ce pot face și că pot obține rezultate mari. Nu este deloc ușor să câștigi medalia de aur la individual compus.

Individual compus este una dintre probele care se desfășoară în competițiile de mare anvergură la gimnastică. La proba feminină, se concurează pe toate cele 4 aparate. Notele obținute la bârnă, sărituri, sol și paralele se adună, iar la final se realizează clasamentul final
35 de sportive s-au duelat în concursul de la Individual Compus de la Tianjin – 1999
Printre adversarele Mariei Olaru s-au numărat: Viktoria Karpenko (Ucraina), Elena Zamolodchikova (Rusia), Andreea Răducan (România), Zvetlana Khorkina (Rusia), Allana Slater (Australia), Simona Amânar (România), Yelena Produnova (Rusia)
Maria Olaru a câștigat medalia de aur după ce a obținut 9.625 la sărituri, 9.587 la paralele, 9.737 la bârnă și 9.825 la sol (total – 38.774)

Și când nu ești cu Mihai, ce faci?
Am petrecut destul de mult timp alături de Lavinia Miloșovici. Este unul dintre oamenii apropiați mie. Copiii noștri au crescut împreună, iar noi ne vedem destul de des.

Ți-ai dori în acest moment să revii în gimnastică, poate să ocupi o funcție în Federația Română de Gimnastică?
Nu. Deloc. Am nevoie de timp pentru copilul meu, încerc să aduc un tribut educației lui și mă străduiesc să mă autodepășesc și să fim în armonie.

Maria Olaru a lansat în 2016 cartea autobiografică ”Prețul aurului. Sinceritate incomodă”

Cum a fost să fii cadru pedagogic?
Foarte frumos. Timp de aproape 10 ani am fost asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Îmi lipsesc studenții, pentru că îmi place să fiu de folos și să împărtășesc cunoștințele mele, dar trebuie să fiu aproape de Mihai.

Ce ai predat la facultate?
Gimnastică aerobică, gimnastică acrobatică, gimnastică ritmică, dar și cursuri de demonstrații și serbări pentru ca foștii mei studenți să fie compleți atunci când vor fi și ei pedagogi.

Ai dat mulți de 4?
Nu. Am preferat să îi fac să conștientizeze că nu merită să treci prin facultate de dragul de a trece. Îmi place să lucrez cu oamenii și apreciez atunci când cineva depune tot efortul pentru a realiza un lucru.

Studenții tăi au fost curioși să afle de la tine despre perioada când erai la lotul olimpic de gimnastică?
Fetele au fost mai curajoase. Au vrut să știe la ce vârstă am început gimnastica, când am ajuns la Deva, când am participat la primul concurs cu adevărat important.

Ce simțeai când erai pe podium?
Era un sentiment fain, dar mă simțeam și stânjenită.

De ce?
Mă gândeam la părinții mei, la tatăl meu care nu mai trăia și mă cuprindea o stare de tristețe. Era un fel de bătălie, un amalgam de bucurie, suferință, entuziam, recunoștință. În secundele acelea îți trec o grămadă de chestii prin cap. Îți aduci aminte cum ai început și ce ai reușit să faci. Îi mulțumeam lui Dumnezeu că exercițiile s-au încheiat cu bine și că am reușit să obțin încă o medalie.

Maria Olaru – născută 4 iunie 1982 (Fălticeni)
1990 – A început gimnastica
1991 – A ajuns la CSS Cetate Deva
1993 – A promovat în lotul de senioare
1996 – Aur la Campionatele Europene de Juniori (sărituri)
1996 – Bronz la Campionatele Internaționale ale României (Individual Compus)
1997 – Aur la Festivalul Olimpic al Tineretului European Lisabona 1997 (Sol)
1997 – Argint la Festivalul Olimpic al Tineretului European Lisabona 1997 (Sărituri, Echipe)
1997 – Bronz la Festivalul Olimpic al Tineretului European Lisabona 1997 (Bârnă)
1997 – Aur la Campionatele Internaționale ale României (Sărituri, Sol)
1998 – Argint la Jocurile Recunoștinței (Individual Compus)
1998 – Argint la Campionatele Internaționale ale României (Individual Compus)
1999 – Aur la Campionatele Naționale (Individual Compus, Paralele, Sărituri, Bârnă)
2000 – S-a retras din activitate

Ai schimba ceva în carieră?
Chiar dacă aș schimba, nu mai pot da timpul înapoi. Pentru mine este foarte important că am reușit în acest sport, deși nu am avut parte de cel mai fericit context.

Ce te-a mobilizat?
Mi-a plăcut mult gimnastica și am fost conștientă de atuurile și defectele mele. Nu am fost cea mai talentată gimnastă, dar am muncit mult. Am lucrat mult la tehnică și de aceea am reușit. Este foarte important să înveți corect elemenetele de bază, iar de acolo să dezvolți și să arăți siguranță în exerciții.

Cum era relația cu adversarele din China, Rusia, Statele Unite?
Ne-am înțeles bine, dar era mai greu cu vorbitul. Și pentru ele, și pentru mine. Mai mult dădeam din mâini când vorbeam cu rusoaicele și cu chinezoaicele. Am învățat câteva cuvinte și expresii rusești pentru a vorbi cu ele.

Maria Olaru este arbitru internațional de gimnastică, a antrenat la Bart Conner Academy în Norman și la Klagenfurt, în Austria, și a activat ca profesor de gimnastică artistică în Malaesia, la Penang. La Timișoara, a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității de Vest. A absolvit apoi și Facultatea de Științe Economice. În 1999, a fost decorată cu medalia „Serviciu Credincios” în Grad de Comandor , iar în 2008 a primit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I.