Mult, foarte mult timp mi-a luat să înțeleg sensul cuvântului compromis în sport. Un cuvânt folosit în multe domenii sportive, de majoritatea celor implicați. Și nu vorbesc doar despre sporturi de echipă, ci și de cele individuale.Nu fac un caz aparte, dar nu pot să rămân indiferent când văd ceea ce se îmtâmplă în fotbalul nostru. Campioana țării în ultimele trei ediții este dominată autoritar de o echipă în formare și se strigă din tribune. Rușine, rușine, rușine să vă fie. Și au mare dreptate. Este incredibil să fii dominat în asemenea hal, o echipă campioană. Compromisul vine din atitudinea patronului.
Mă gândesc că vede că echipa lui nu poate umbla, dar ce să faci, cheltuie o anumite sumă de bani, face un compromis major și câștigă altă sumă pe statele unui antrenor care pur și simplu aplică metode absolut numai de el înțelese. Se chinuie să aducă la echipă jucători depășiți total, dar cu aceștia își face treaba, se roagă de unii pensionari cu state bune în fotbal să intre în diferite meciuri, iar în cele din urmă de multe ori îi iese.
Progresul echipei: 0 barat. Dar pe cine interesează, patronul e pe plus, echipase exprimă ca și cum fotbalul este o necunoscută și toată lumea-i fericită. Nimeni nu vorbește că naționala are de suferit datorită unor jucători cu adevărat terminați, interesul poartă fesul. Este inimaginabil ca un patron care dă bani la echipă să nu ia atitudine față de un antrenpr, care nu acceptî o părere. Se poate face o paralelă și la noi la CSM Oradea, la secția de bacshet acolo unde doar cei implicați în activitate au o părere. Bună, rea, e părerea lor și nu cumva să ai curajul să o combați, că vezi doame se supără un autist depășit total în unele momente ale contractului. Vai de mine, sunt a totștiutori, și doar nu duar explicații la nimeni frate. S-au născut cu compromisul în sânge, doar că acum nu mai știu când îl fac și nu îl fac defapt. oricum, mai devreme sau mai târziu, fiecare naș âși are nașul….
About Author
