După cum scrie și în cartea aia groasă, cu praf și mai gros pe ea, nimic nu e nou sub soare ( nu, nu e cartea de bucate a unei răposate vedete TV ) : încă din vremea subminatorului și ne-patriotului Caragiale, cetățianii romînezi & pompiari își doreau ,, o dictatură ca-n Rusia ,, , ca să se termine odată, mă-nțelegi, monșer, cu debandarea asta democratică, să fie ordine și desciuplină, că prea își iau nasul la purtare unii, de pun la îndoială ucazurile majestății-sale Joianis ori ale hellvigilor, ciucilor și bozilor de la putere.
Prin urmare, în țara filfizofului libertărez Patapievici, care cerea de mult timp întărirea serviciurilor secretante romîneze, nu e nici o mirare că fotbaliatorul Pancu (foto alb) înalță o odă publică unui dictator sîngeros și medieval din Cecenia, precum și frumoasei tradiții cecene, conform căreia poți omorî niște femei cînd ai chef. Apoi o-întoarce ca la Prostești, zicînd că el a vrut, de fapt, să cînte Oda Bucuriei din Simfonia a IX-a de Beethoven, da’ i-a ieșit, din neatenție și oboseală, maneaua ,, Femeile ie mișele, puneți ghioagele pă iele ,,.
În fine, dincolo de amărăciunea cioraniană, post factum & coitum, a lui Panco Kadîroviano, probabil că mult-iubitul și stimatul lui șeic-prezident Ramzan o să-l despăgubească pentru contractul de publicitate pierdut, numindu-l ambasador special în Europa de Est, cu însărcinări pe linia caftelii cu parul a nevestelor, gagicilor și altor chestii din astea semi-umane. Iar ca premiu pentru devotament – o cușcă de aur, cu vreo 15-20 de nenorocite din alea, numai bune de luat la șuturi. Nuu, nu omorîte, că noi sîntem oamini civilizaț’, ce naiba …
Dincolo de acest episod, de un suprarealism grotesc, problema adevărată e că jetul de vomă mentală lansat de idolul fanilor fotbalezi e, ca și în alte cazuri, doar vîrful puroind al aisbergului mizeriei patologice naționale. Sute de mii de creștini romînezi știu din copilărie că femeia nebătută e ca moara neferecată. Și, prin urmare, aplică patriotic tradiția, cît mai des, ca să nu se piardă, că ar fi păcat. N-om fi noi așa buni păstrători ai tradițiilor, ca cecenii ( cum se plîngea Pancu ), da’ or’ș’cît, nu sîntem chiar din drum, mai știm și noi cîte ceva …
În toată vîlva stîrnită de declarațiile lui Pancu există însă un aspect uitat de mai toată lumea, așa cum se cuvine în cazul majorităților și elitelor cu memorie scurtă : au mai fost celebrități fotbalistice romîneze care au făcut lucruri rușinoase, dar opiniunea publică nu le-a amendat. E vorba de marii fotbaliatori & antrenori Gavrilă Balint și Mihai Stoichiță, care au antrenat o echipă din Transnistria numită Sheriff Tiraspol.
Dacă nu știați, Transnistria e o regiune separatistă a Republicii Moldova, regiune auto-denumită Republica Moldovenească Nistreană. Un cap de pod militar și propagandistic al Rusiei. O regiune cu trupe rusești, care au atacat forțele militare ale Chișinăului, în timpul sîngerosului război din 1992. O regiune în care cetățenii vorbitori ai limbii romîne sînt considerați oameni de categoria a doua. O regiune pentru care romînii sînt fasciști și ocupanți prin definiție. Un regim care i-a ținut în cușcă pe cei din grupul Ilașcu. Iar firma Sheriff e structura mafiotică dominantă a regiunii.
Nu-mi amintesc ca Balint și Stoichiță să fi zis o vorbă, public, despre romînii din Transnistria, tratați ca niște semi-negri pe plantație de tovarășii celor de la Sheriff. Au vorbit cu admirație, cam ca Pancu, despre ,, minunatili condiții de muncă și de viață ,, oferite lor de micul Kadîrov de la Tiraspol. Dă-i dreacu’ pe romînii ăia din Transnistria, și-așa îs rusificați, de ce să-ți pui în pericol leafa babană pentru niște corciți … ?
Dacă Romînia era o țară normală, Balint și Stoichiță n-ar fi acceptat banii mînjiți cu sînge și rahat ai Sheriff-ului tiraspolean. Dacă Romînia nu era o țară alienată profund, Balint, Stoichiță și alții ca ei ar fi fost ținta oprobiului public și masiv, și nici un patron decent nu i-ar mai fi angajat. Dar fiindcă teritoriul numit Romînia e populat de un trib mancurtizat, Balint a antrenat cu spor și acum e un onorabil comentator TV, iar Stoichiță e mare șef la federația romîneză de fotbal, cea hățuită de Vaxile Dîncu, marele patriot euro-atlantist și ministru al apărării pesedist.
Antrenorul ucrainean de la Sheriff Tiraspol, cu rezultate recente care au uimit lumea, a plecat de acolo, după începerea războiului, și s-a înrolat în armata Ucrainei, ca să lupte cu agresorii din Rusia. Dar tre’ să fie vreun țăran fraier, nu un inteligent rafinat, ca domnii Balint, Stoichiță ș.a.m.d. Noi sîntem latini, ce naiba, urmașii Romei imperiale, nu niște slavi ex-sovietici, vai de capul lor, ca antrenorul ăla ucrainean. Mare fraier, să lase el bunătate de servici’ și o leafă babană, ca să se ducă să moară ca prostul, în război …
Jetul de puroi din episodul Pancu există fiindcă, pentru marea majoritate a bolnavilor din tribul romînez, infecția psihologico-morală a devenit noua normalitate. Desigur, asemenea păreri sînt doar răutăcisme și dujmănisme subminatoare. Noi trebuie să fim uniți, evident, și să condamnăm doar patologia agresivă a lui Putin. Infecția mentală romîneză e de-a noastră, tradițională. Și, precum ne-a spus Pancone Ramzanovici Kadîrescu, ar fi păcat să pierdem o asemenea tradiție. E de-ajuns că ne-am pierdut obrazul și mințile.
Lucian Postu
Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii . Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului ” romîn ” și a derivatelor sale.
About Author
